Romanţa bolului golit

De G. Misticățeanu

Îți amintești tu oare, frunză,
Ce buni am fost cîndva-mpreună
Cînd luneca salata strună
Înspre stomac, să se pătrunză?

Și cînd, cu trei stropi de ulei,
Cu un piper, și-un pic de sare
Verdeața-ți făcea furoare
Pe lîngă cuburi de ardei?

Unde fugit-au, oare, toate?
De ce acum privesc spre bol
Care e, bietul, așa gol?
De ce atâta nedreptate:?

De mai există ea – Speranța
C-o să mai rad din boluri pline
Salate multe și sublime
Ea are-un nume: Misticanza!